Liens directs : Forums

Liens directs : Sites




BASTIA - AUROPA

Eccu ghjuntu u più grande mumentu ch'ellu abbia mai vissutu u sport isulanu. Semu in Furiani, staddu Armandu Cesari, a sera di a finale auropea di una staggione senza fine : un mese dopu si ghjucherà in Argentina u turneu maghjore di 1'undecesima mundiale di a storia. Tra i 22 francesi scelti da u tennicu naziunale Hidalgo, ci hè appuntu Claudiu Papi, quellu chì, trè settimane prima, avia marcatu u solu « but » di a semi-finale di U.E.F.A. Bastia-Grasshoppers. U « but » di un successu storicu postu ch'ellu qualificava a squadra corsa per 1'ultimu appuntamentu cuntinentale.
Bastia finalistu dopu à Reims è Saint-Etienne d'une Coppa d’Auropa, ellu chì raprisintava una picculissima lega di 6 000 ghjucatori scritti nant'à i registri federali, u fattu era cusì favulosu chì u mondu sanu avia l'ochji puntati - dui seculi dopu à a prufezia di Rousseau - « sur cette île qui un jour étonnera l’Europe »...

Era a siconda participazione di u S.E.C.B. à una cumpetizione europea è si pò dì ch'ella cascava bè. Cinque anni eranu passati prima chì avia finitu appena cuminciata cù una pesante squalifica in cunclusione di l'incidenti accaduti in u vaghjimu 1972, quandu Bastia era statu custrettu di ghjucà in Aiacciu ( in Timizzolu) a so partita « in casa » contru à l'Atletico Madrid (0 - 0). Battuti di pocu 15 ghjorni dopu ind'a capitale spagnola (2-1), i Bastiacci eranu certu usciti a testa alta da a « Coppa di e coppe », ma i ghjudici di Berna incaricati di u « prucessu » avianu cundannatu a sucetà corsa à cinque anni di suspensione è cusì passò u tempu senza chì u « football » isulanu ne sia veramente culpitu.

Cum’è era successa sta prima affaccata corsa nantu à a scena naziunale ? Semplice : l'annu prima, u Sporting passatu sott’à u cuntrollu tennicu di Cahuzac ( fine allora «l'apostulu » di u Gazelec Aiaccinu), s'era cupertu d'onore in Cuppa di Francia, qualificandusi per a finale in Parigi. Finale di fronte à l'O.M. campione di Francia dipoi duie staggione, l'O.M. di Leclerc è di l’indimentichevule coppiu d'attaccanti stranieri, Skoblar - Magnusson.
Finale persa 2 à 1 per via di un evidente mancu di sperienza. Tantu peghju per a Cuppa francese, di siguru, ma vistu chì Marseglia era dighjà prumossu in Cuppa d'i Campioni, tuccava à Bastiacci à piglià u postu risirvatu à un participante francese in C2, vale à di in a « Cuppa di i vincitori di Cuppe ».
E sta benedetta Coppa U.E.F.A. 1977-78, cum'è ci semu ghjunti ? Tuttu meritu di Papi è di i so cumpagni chì avianu cunquistatu u terzu postu d'u campiunatu di Francia 76-77 à colpi d'attacchi è di but ! Bisognu à dì chì à fiancu à Felix è Papi, c'era u famosu jugoslavu : Dragan Dzajic, mancinu geniale chì avia ghjucatu una centinaia di volte cun a naziunale di u so paese è chì era da dui anni in Bastia. À quandu Dzajic, à quandu Felix, à quandu Papi, u Sporting avanzava marchendu « but » sopra à « but », in tal modu chì finita a staggione, a squatra corsa era a più ricca di u gruppu è assigurata da longu tempu d'intascà u passaportu auropeu.
Per disgrazia, Dzajic si n'andò, carriera finita (hè oramai u direttore tennicu di a Stella Rossa). Ma per furtuna ghjunse pocu dopu Rep. Johnny Rep ex-Stella di l'Ajax tri-campione d'Auropa è d'Ollanda doppia finaliste di u Mundiale. Rep ghjucatore simbulu di u football mudernu, di u calciu tutale... Hiard, Weller, Cazes, Guesdon, Orlanducci, Marchioni, Franceschetti, Larios, Lacuesta, Mariot, Papi, Pelix, Krimau, de Zerbi, Rep, da squatretta à l'iniziu, a banda hà compiu squatrone dopu à una epupea degna di e più grande sucetà cuntinentale.
Avia principiatu battendu u Sporting di u Purtugallu : 3 à 2 in Furiani eppò 2 à 1 in Lisboa, staddu Alvalade. Introitu moltu sudatu postu chè, cinque minuti nanzu à a fine di a siconda partita, i Purtughesi cunducianu 1-0 ed' eranu dunque vicinissimi à u saltu vitturiosu. Ma in quattru è trè sette, quellu Bastia cunquistatore chè no cuminciavamu à scopre ebbe abbastanza fiatu è core per ripiglià u sopra, impattendu prima cun Rep è impiccicandu pocu dopu un altru but à i Lisboneri grazia à u maestru biondu di e fisiche Mariot, è à Felix.

Segondu tornu contru à un inglese, ex-vincitore di una Coppa auropea, Newcastle. È di novu l'andata in casa incurunata di un terzu successu di misura : 2 à 1, dui « buts » di Papi. U ritornu in Inghilterra s'annunciava male, moltu più chì mancavanu quattru omi fundamentali à u S.E.C.B. Ma c'era à buleghju à i « lioni di Furiani » un tigru aranciu chjamatu Rep è baste per francà u giru. 3 à 1 (e duppietta di l'ollandese), era a prima volta chì una sucetà francese sfrumbulava un' inglesa in terra britanica. Quattru vittorie à fila per Bastia ! Eh eh...

À u terzu giru, un satanassu, un gigante di u calciu talianu : Torino. Pocu da sperà ? Iè, puchissimu s'ellu si trattava d'una squatra nurmale. Ma stu Bastia decisu, urgugliosu, ambiziosu è cumbattivu quantu pò esselu un corsu luttendu per l'onore di a patria ùn era micca impastatu in u levu abituale. Corsi ò nò, i so ghjucatori eranu uniti in a listessa fede, in u listessu spiritu, in a listessa vuluntà di vince. Ùn ci fù in quella occasione chè un mumentu di dubitu, quandu Pulici purtè Torino in vantaghju. Ma subitu dopu, i 12 000 spettatori - sarianu stati 30 o 40 000 sì u staddu bastiacciu avia pussutu accoglieli tutti - ripigliavanu fiatu è salutavanu cun allegria, in un veru oceanu di bandere à testa di Moru, l'impattu signatu Claudiu Papi.
Dopu di chè Johnny Rep mittia anch'ellu a palla in fondu. 2 à 1, quinta vittoria è fervore à l'intornu. U culore turchinu di l'isulani si sparghjiva un pocu di più nantu à l'Auropa... Si ghjunse cusì à quella memurevule serata di Torino, u 7 di dicembre 1977.
Avia nivatu à l'ingrossu in tuttu u rughjone alpinu è u staddu cumunale - teatru di tanti successi di a Juventus, l'altra squatrone di a capitale piemontese - era circundatu di biancu. À chì venuti da l'isula, à chì da Parigi, Nizza, Monaco, Marseglia, Tulò o Montpellier, eranu almenu 15 000 partigiani corsi à avè accumpagnatu u S.E.C.B. in u Nordu-Italia. Ma qual'era quellu chi s'aspittava à una nova prudezza bastiaccia in campu d'un gran signore d'u calciu ? Tutti speravanu, nessunu ùn ci pudia crede. Senza Felix feritu, l'affare si prisintava male. È per a sesta volta, Bastia vinse ! 3 à 2, un spettaculu favulosu, una partita tamanta à li Alpi vicini ! Un primu but, fantasticu, di Larios, risultatu di un muvimentu culletivu non menu ammirevule, i Corsi eranu partiti à centu à l'ora ! Per i « granata » torinesi, u scherzu nicessitava une reazzione rabbiosa è dui passaghji di Claudio Sala, u patrone d'a manovra italiana, missenu prestu u « capocanonniere » Francesco Graziani in pusizione ideale di marcà colpu sopra à colpu. 2 à 1, u Sporting paria persu. Innò chì c'era Krimau, Merry Krimau u maruccanu chì avia presu u postu di Felix, Krimau u salvatore di l'ultima ora, scunnusciutu da i Taliani cum'è da i Corsi stessi...
Cinquantaduiesimu minutu, eccuti Cazes u bascu chì blocca à Pulici è chì si lancia à l'attaccu, vindetta trà i denti. Nisunu ùn lu pò parà è quand'u difensore bastiacciu trasmette u pallone à Krimau chì l'avia seguitatu, u più duru hè fattu, ùn ferma più à u nord-africanu chè à avanzà u pede per cunclude. 2 à 2, i Torinesi abbambanati sò sempre dumandandusi chì saetta li hè falata in capu quandu Larios s'accorse chì un gran spaziu hè apertu davanti à Krimau solu solu in punta.
Una paria prufonda, un scartu fulminante è qualchì segonda dopu, u purtiere casalingu Castellini si n'andarà a ricute u pallò in fondu d'a so porta mentre chì Krimau, inghjinuchjatu di fronte à a tribuna manda basgi è basgioni à i sustenitori corsi scummossi d'intusiasmu. Risultatu finale 3 à 2 è oramai sei i successi auropei di Bastia !
« Cette fois on peut vraiment parler d'exploit », cunfidarà, compia a partita, Pierre Cahuzac à u prisidente Paulu Natali è à u so cumpagnu Ghjuliu Filippi, direttore spurtivu di a sucetà. In bocca d'un tennicu chì hà sempre saputu misurà i so prupositi, era u più bellu cumplimentu chì si pudia fà à stu Bastia di core è di sangue, di farru è d'oru, chì facia oramai trimà l'Auropa. Ùn parlemu di u ritornu in Corsica - fù qualcosa di tremendu in un ambiente strepitosu, appassiunatu, cun tuttu Bastia nantu à a strada di Puretta per festighjà l'eroi...
Trè mesi più tardi (marzu 78), dinù una sucetà di valore internaziunale per opponesi à Bastia : Carl Zeiss Iena, stella di u football d'Alemania Orientale, cusì chjamatu à causa di a famosa fabrica lucale - è si pò di mundiale - di prudutti òttichi. Primu incontru in Furiani è settimu trionfu per i nostri culori. Al di là di un 7 à 2 chì ci empie di fiertà, ci hè u fattu storicu chì firmarà scrittu per sempre ind'u libru d'oru di e Cuppe d'Auropa. Real Madrid, Benfica, Milan, Inter, Ajax, Bayern, Barcelona, Liverpool : mai i campiunissimi di u Vechju Cuntinente ùn anu fattu megliu di Bastia cun sette successi unu a daretu à l'altru !
À l'ottava surtita, purtroppu, u Sporting fù battutu. Carl Zeiss 4, Bastia 2. Compia à l'Ernst Abbe Stadion a bella seria di risultati pusitivi, fù quantunque una sutisfazione di turnà da Iena cun a qualificazione per una semi-finale. Prugrammata contru i Grasshoppers di Zurigu, altru avversariu periculosu cun i so numarosi naziunali svizzeri. Andata à l'Hardturm Stadion. Bastia perde 3 à 2 ed' hè un'altra cunquista per i Corsi : in cinque partite for' di casa, u so compitu di but hà di 12, sia una media di 2,4, straurdinaria à tale livellu. Ma per caccià fora a squatra di Svizzera alemanica, ci vularà guasi tutt'a partita di ritornu in bordu d'u Tirreniu nanzu chì Papi, d’un bellu tiru cruciatu, riesca u puntu liberatore, quellu chì face di Bastia u più fenomenale finalistu auropeu d'une storia vechja di 22 anni.
Sfurtunatamente, tuttu andarà di traversu per i Corsi in questa sera primordiale di u 27 d'aprile 78. Alcun penseru, di siguru, à u puntu di vista murale. U scopu hè cusì maiò è u sustegnu pupulare ùn pò mancà. Ma dopu à tanti sforzi da l'estate à u veranu, un ci hè più versu per u S.E.C.B. di luttà cun quella freschezza fisica chì l'avia purtatu fine à l'ultima. E ci hè per sopra à u mercatu stu tempacciu maladettu - timpesta d'acqua è di ventu dipoi l'alba - chì ci massacra a festa, chì divaria nurmalmente rinvià à u lindumane o à un'altra data a prima (è sola) apoteosi internaziunale di u football corsu.
Niente da fà : l'arbitru jugoslavu Massimovic hà ricivutu l'ordine da l'U.E.F.A. di fà mantene l'incontru à tutt'i costi per via di a vicinanza di u Mundial argentinu. È quandu fattu u giru d'u campu cumplettamente annegatu, quellu omu vestutu di neru decide chì si pò ghjucà, a ghjente presente li dumanda : « Ma site cecu ò intuntitu ? », ellu risponde fretamente : « Cecu o tontu, ùn possu micca fà altrimente... »

Allora nantu à un terrenu acquosu cum'è a laguna vicina, cummencia una strana partita «d'acqua-palla » durante a quale i numarosi assalti bastiacci ghjovanu à pocu o micca. A quandu u pallò chì s'incianga, à quandu e parate eccezziunale di u purtiere Van Beveren, mai a squatra chì avia fin'à tandu marcatu tanti « buts » - esattamente 27 in 10 partite - ùn pudarà passà.
Finisce dunque a furmidevule campagna di u « Magicu Bastia » chì avia fattu sunnià tutta l'isula durante ottu meisi. Duie settimane dopu – u 9 di maghju, ghjornu di a scunfitta di Ponte Novu... – u S.E.C.B. stancu persu sarà battutu nettamente (3-0) à Eindhoven. È a Cuppa U.E.F.A. 1978 sarà per u P.S.V. di Brandts, di Portvliet e d'i fratelli Van de Kherkov... chì Johnny Rep affiancarà dui mesi dopu à Buenos-Aires in un altra finalissima persa per ellu è i so cumpagni ollandesi, quella di u Mundial 78 vintu da l'Argentina.


Ricacciatu da u libru di Vittoriu Sinet, Storia corsa à fette.